Capul de afiş al ultimei săptămâni în Divizia A a fost ţinut, fără doar şi poate, de demisia lui Mihai Corui, omul cu numele căruia practic se identifică baschetul târg mureşean din ultimii 5 ani.
Motivele pentru care Corui a luat această decizie nu aş vrea să le comentez deoarece este posibil să ştiu doar jumătate de adevăr şi îmi displace să trag concluzii când nu stăpânesc toate elementele.
Din reacţiile de pe forumul suporterilor BC Mureş reiese evident faptul că o parte dintre susţinătorii echipei îl respectau pe omul şi managerul Corui însă nu mai credeau în antrenorul Corui. Se pare că aceleaşi opinii le avea şi conducerea administrativă a echipei care ar fi forţat într-un fel demisia.
Lui Corui i se reproşează, direct de către unii suporteri sau indirect de către conducere, faptul că era prea moale în relaţia cu jucătorii iar în acelaşi timp i se pun la îndoială calităţile de antrenor, echipa neavând “scheme” de atac potrivite şi nici capacitatea de a reacţiona la schimbările tactice făcute de adversar. Iar exemplul cel mai la îndemână este partida televizată cu Energia Rovinari în care Mureşul nu a găsit antidot tacticii lui Theo Evans.
Tot ce se poate, însă soluţia ieşirii din criză nu este deloc schimbarea antrenorului. Acest lucru poate produce, într-adevăr, un şoc la echipă, însă şocul, prin definiţie, este ceva pe termen scurt.
Pentru a se găsi o soluţie pe termen lung trebuie mai întâi stat şi analizat.
Unu la mână: obiectivul Mureşului în acest sezon este locul 6, obiectiv stabilit de Mihai Corui împreună cu conducerea. Momentan, după 5 meciuri disputate, echipa ocupă locul 9, cu 2 victorii şi 3 înfrângeri. Aşadar, obiectivul nu este ratat. Apoi poziţia ocupată de mureşeni la finalul ultimelor două sezoane s-a îmbunătăţit de fiecare dată şi nimic, în afara inconstanţei în joc, inconstanţă pe care o arată spre exemplu şi Clujul sau chiar Ploieştiul, două echipe cu pretenţii mult mai mari decât Mureşul, nu anunţă un sezon 2008-2009 ratat. În sezonul ‘06-’07 a pierdut play-off-ul în ultima etapă în urma unui eşec la Piteşti în faţa echipei ce avea să devină vice-campioană. Un an mai târziu a ocupat poziţia a opta la finalul sezonului regulat şi a fost eliminată de CSU Ploieşti, nimeni alta decât viitoarea campioană.
Doi: a schimba antrenorul în mijlocul turului nu este o soluţie bună din cel puţin două motive. În primul rând nu ai garanţia succesului imediat, noului antrenor trebuindu-i o perioadă de timp pentru a se acomoda cu jucatorii şi viceversa. Apoi orice nou antrenor vine cu filozofia sa asupra jocului, concepţie care, cel mai probabil, va fi diferită de cea a lui Corui. Iar jucătorii din lotul actual sunt selectaţi de fostul tehnician. Mergând pe această idee deducem că în cazul în care unii jucători nu vor fi pe placul noului staff tehnic în pauza competiţională aceştia vor fi înlocuiţi. Iar prima parte a returului va fi din nou una de căutări, de meciuri mai puţin reuşite şi de frustrare în rândul suporterilor.
Aşadar consider că cel mai bine ar fi fost să se aştepte până în iarnă iar dacă rezultatele echipei după jumătate de sezon nu ar fi fost pe placul conducerii administrative atunci aceasta ar fi cerut schimbarea tehnicianului. Iar această schimbare ar fi trebuit făcută cu tact, astfel încât Corui să nu se simtă dat afară ci să înţeleagă situaţia şi să accepte un post în conducere, acolo unde ar fi putut ajuta în continuare clubul şi baschetul din Târgu Mureş. Însă pentru aceasta trebuie multă diplomaţie, calitate rar întâlnită la conducătorii de club din România.
Completat sub: Comentarii | Tagged: BC Mures, Divizia A, Mihai Corui
